Câteodată, când nu am nimic de făcut, îmi place să-mi imaginez lucruri. Spre exemplu, mi-l imaginez pe Papa Freud, trăind în zilele noastre, promovându-se bombastic în online. Probabil că mi se pare o idee atât de aiuritoare, încât îmi alină cumva revolta, atunci când îmi mai apar în cale tot felul de soluţii miraculoase oferite atât de generos, la problemele complexe ale umanităţii.
Dacă Freud ar trăi în zilele noastre, ar încerca să ajungă la cât mai mulţi oameni. Ar renunţa la divanul său şi la psihanaliza 1 la 1 şi ar deschide "Academia Sinelui", un program de mentorat pentru toţi cei care vor să îşi urmeze pulsiunile şi să îşi gratifice Se-ul. Bineînţeles, indiferent de pregătire. Probabil că ar avea în spate o întreagă echipă de discipoli care să se ocupe cu selecţia candidaţilor, cu interviurile de cunoaştere pe Zoom - ştiţi voi, cele care clarifică câţi bani ai în cont şi cât de mult îţi doreşti să faci parte dintr-o comunitate frumoasă.
Dar ce este cu adevărat frumos în contemporaneitate, este că ar oferi înapoi omenirii, cursuri care să cuprindă esenţa a ceea ce a studiat el în zeci de ani de carieră, la un preţ atât de modest. "Cunoaştere la un singur click distanţă", ar zice Papa Freud, dacă te înscrii ACUM la Newsletter-ul MEU, “Fă Inconştientul să lucreze pentru Tine!”
Mânată de această fantasmă infantilă, pe care nu aş nega că o am, m-aş înscrie numaidecât, doar să pot descărca cele 3 E-bookuri gratuite, în valoare de câteva sute de euro. Da, da, aţi citit bine, pentru următoarele 10 ore, 29 de minute şi 16 secunde, munca nu mai valorează nimic. Adică munca lui Freud, fiindcă munca noastră încă are valoare şi va avea o valoare şi mai mare după ce vom parcurge programul de mentorat şi vom da mai departe cunoaşterea altor sute de mii de oameni nevrotici.
Apoi, Freud n-ar mai fi cineva în zilele noastre, dacă nu ar participa la Conferinţa “MOMTalks 2025: Fii părinte pentru Oedip-ul din tine”, alături de cele mai mari nume ale dezvoltării personale, experţii în parenting pe care îi ştiţi şi voi, cei care au studiat neurobiologia creierului infantil, dar din studiile altora, nu ale lor.
N-ar fi păcat, ar fi de-a dreptul jenant să piardă cineva ocazia de a fi prezent la un astfel de eveniment, mai ales pentru networking-ul cu alţi specialişti, colecţionarea numerelor de telefon şi a conturilor de LinkedIn. Numai câte posibilităţi de colaborare ai putea pierde, nici nu vreau să mă gândesc.
La finalul conferinţei, Papa Freud şi-ar lansa o nouă carte, dând autografe doar celor care au rezistat până la final, demonstrând astfel că au în ei înşişi, voinţa şi ambiţia necesare să îşi depăşească complexele. Şi, de ce nu, s-ar lăsa fotografiat, flatat fiind de toţi cei care vor să posteze un selfie cu el pe Insta, că doar la 1880 nu exista posibilitatea asta.
Când în sfârşit mă relaxez şi eu, scroland printre reel-uri cu pisici vorbitoare, aş da peste fragmente din podcasturile celebrităţilor, la care mă uit câteodată, să văd ce se mai întâmplă pe planeta Pământ. Freud ar fi Acasă la Măruţă, vorbind despre "greutăţi, familie şi demnitate". Un interviu sincer despre relaţia delicată între un tată şi fiica lui, care îi calca pe urme. Momentele tensionante din viaţa lor, despre care nu a vorbit niciodată, nici măcar în terapie.
Dar sună alarma telefonului. Şi atunci îl pun la loc pe Papa Freud într-un colţ al minţii, ca pe o icoană veche din care priveşte parcă spre mine şi mă întorc la fotoliul meu din cabinet, zâmbind în sinea mea şi începând următoarea şedinţă, cu obişnuita întrebare: “Şi, cum ţi-a mers săptămâna asta?”
Comentarii