- Grown-ups never understand anything by themselves, and it is tiresome for children to be always and forever explaining things to them -
Antoine de Saint-Exupéry, The Little Prince

Vorbesc adesea în cabinet despre Copilul interior, partea noastră cea mai vie şi mai aproape de Sinele nostru, dar şi una dintre părţile cel mai adesea, respinse de noi. Fiindcă tot ceea ce ţine de emoţiile noastre în forma lor cea mai neşlefuită, este asociată părţii noastre de Copil, nu este de mirare că tindem să ne îndepărtăm de ea, să o privim ruşinaţi cu coada ochiului şi să ne dorim să o închidem în debaraua de sub scară. Fără îndoială că, deşi tot vorbesc despre asta, şi eu o fac prea-bine.
Când mă îndepărtez de mine-Copil, ştiu asta, fiindcă ajung să nu mă mai pot bucura de ce este in jurul meu. Mă regăsesc într-un continuum de acţiune, demonstraţie şi nemulţumire. În acele momente, îmi doresc să fiu perfectă şi asta înseamnă să nu las loc să mă murdăresc și să plâng, să râd tare sau să-mi julesc coatele.
Dar stiu si că a fi perfectă, ar însemna să nu încep niciodată ceva nou, la care nu aş fi bună. Și să nu merg cu picioarele desculţe prin ploaie. Să fi fost perfectă, înseamnă să nu fi tras niciodată cu arcul din nuiele cu varful cioplit să strabată cerul, să nu mă fi plimbat cu bicicleta plină de zgârieturi şi vânătăi, simțind vântul din față, să nu fi chiulit de la şcoală să merg la cinema, să nu fi visat cu ochii deschisi la cai verzi pe pereţi.
Să nu fiu Copil, ar însemna, nu doar să fi avut o copilărie lipsită de joc şi bucurie, dar şi să devin opusul meu-Copil, spaima mea, un adult care a uitat să se mai bucure de viaţă.
Aşa că astăzi îmi doresc să mă conectez la acel Copil pe care uneori îl resping, de care alteori uit, pe care îl muştruluiesc şi adesea mă supăr, cel care neobosit parcă, îmi arată mereu busola a ceea ce sunt şi ceea ce contează de fapt, pentru mine. Şi îţi doresc şi ţie, ca astazi să îi deschizi uşa şi să îl primeşti în braţele tale, aşa cum este el.
Iată câteva moduri prin care îţi poţi onora şi tu copilul interior, astăzi şi nu numai:
Conectează-te cu momentul prezent, prin intermediul simţurilor: ascultă muzică, dansează, simte parfumul florilor, opreşte-te şi observă viaţa care se desfăşoară chiar acum sub ochii tăi - lumina, umbra, culorile. Cand ai simţit ultima dată piele de gaină?
Exprimă-ţi emoţiile, fără a le judeca. Un copil râde atunci când îi vine să râdă şi plânge, atunci când îi vine să plângă. Dacă te simţi furios (asă), cântă-ţi furia, danseaz-o sau alearg-o. Dacă nu, ia-ţi un sac de box şi dă-o afară.
Învaţă ceva nou. Una dintre calităţile Copilului interior este curiozitatea, despre ce ai putea fi curios astăzi?
Arată-ţi compasiune. Copilul interior se simte uneori neputincios, speriat sau copleşit de emoţii, oferă-ţi răbdare şi apreciere, atunci când simţi că te împiedici şi cazi.
Foloseşte-ţi creativitatea. Fie că ai de rezolvat o problemă sau problema este o stare de plictis, întreabă-te cum ai putea privi lucrurile din altă perspectivă şi ce ai putea face astăzi diferit?
Împărtăşeşte cu ceilalţi. Copilul interior este deschis faţă de ceilalţi, atunci când se simte în siguranţă, dar a crea siguranţă presupune şi să ne deschidem către ceilalţi: cui ai vrea să îi trimiţi azi un mesaj, pe cine ai vrea să vezi, cu cine ai vrea să ieşi la joacă?
Joacă-te mai mult. Dacă au trecut ani de când nu ai mai pus piciorul pe o minge de fotbal şi o mână pe o paletă de ping-pong sau pe un joc de Nu te supăra, frate, atunci e cazul să le scoţi din magazie şi să le ştergi de praf.
Surprinde plăcut pe cineva. Una dintre emoţiile plăcute ale Copilului este surpriza, fie că ne bucurăm de un gest, de o vizită neaşteptată, de un cadou sau o petrecere, a surprinde pe cineva drag cu ceva ce îi place, îi trezeşte Copilul interior şi îl bucură deopotrivă, pe al nostru.
Ai grijă de tine. Copilul interior are nevoie de grija noastră, mai ales atunci când se simte obosit, suprastimulat sau destabilizat emoţional: începe prin a avea grijă de corpul tău, apoi de mintea ta, ascultând-o şi oferindu-i ceea ce iţi cere: odihnă, hrană, mângâiere, echilibru, stimulare.
Primeşte fiecare moment, aşa cum vine. Copiii uită repede supărarea şi nu petrec mult timp îngrijorându-se pentru lucruri pe care nu le pot controla. Se bucură de moment şi caută noi motive pentru a se bucura de fiecare zi. Tu ce ai putea face pentru a te bucura mai mult de ziua de azi?
Iubeşte şi lasă-te iubit. A iubi presupune vulnerabilitate şi încredere, ambele fac parte din Sinele Copilului, atunci când vine pe lume. Copilul nu cere mai mult pentru a iubi, decât a-i fi îndeplinite nevoile de grijă, siguranţă şi afecţiune, iar a evita să iubim sau să ne lăsăm iubiţi, nu doar că privează Copilul de ceva ce îi este necesar, ci şi de ceva ce merită.
Acum te las, am o întâlnire importantă cu mine..
Monica
Comments